Astăzi ne aflăm într-o criză fără precedent, criză care expune, ca niciodată, nu atât prostia (întotdeauna vizibilă) cât lipsa de inteligență. Inteligența înțeleasă drept capacitatea de adaptare la context. Inteligența definită nu numai prin cunoștințele dobândite și capacitatea de a le folosi eficient dar și de abilitatea de a învăța, de a identifica în timp util și corect problemele și de a căuta și deprinde rapid cunoștințele necesare rezolvării acestora.
Iar dacă tu, cel pus să decizi, nu poți, atunci înconjoară-te rapid de oameni mai deștepți și mai pregătiți ca tine, ca să te ajute. Asta vrem să vedem, nu cantonarea încăpățânată în șabloane depășite și ineficiente.
Liderii noștri încearcă să ne convingă că această pandemie este un examen de disciplină, responsabilitate și simț civic pentru noi. Poate că așa și este, doar că notele nu le așteptăm de la ei, iar examenul îl susținem în fața noastră înșine, a părinților și bunicilor noștri, a copiilor noștri.
Dar este valabilă și reciproca. Imperativul “stai acasă”ne-a permis, mai mult ca oricând altcândva, să ne uităm la liderii de azi ai României mai mult și mai atent decât în alte timpuri, să-i examinăm în fiecare zi la logică, la implicare, la dăruire, altruism și empatie, la modestie, la viziune, la curaj. Important este să nu uităm până la viitorul vot ce vedem in aceste zile.
