„Klaus Iohannis, politicianul în care românii au cea mai mare încredere. Surpriză pe 2. Sondaj”. Așa ne ne spune cel mai recent sondaj CURS că stăm cu încrederea în politicieni. Desi titlul articolului sună bine, cifrele sondajului arată rău, ceea ce nu ne-ar durea prea tare dacă asta nu ar însemna că arată rău și pentru viitorul nostru. Iar dacă cuiva i se pare că dramatizez, putem încerca să „citim invers” concluziile sondajului.
Adică încrederea de 35% în domnul Iohannis înseamnă în realitate că două treimi (2/3) dintre români NU au încredere în președintele Romaniei.
Vorbind despre „liderul opoziției”, Marcel Ciolacu sau despre „singurul premier” al Romaniei, Florin Cîțu (cu 26%, respectiv 24%), atunci constatăm că trei sferturi (3/4) dintre români NU au încredere în ei. Daca în cazul lui George Simion, recent venit în prim plan, un procent de încredere de 21% parcă sună încă bine, în schimb pentru Ludovic Orban 20% înseamnă că patru cincimi (4/5) dintre români NU au încredere în omul ce ocupă a treia funcție în stat. Nu că am sta mai bine cu a doua funcție din stat, Anca Dragu, președintele Senatului, în care nouă zecimi (9/10) dintre români NU au încredere (desi, în cazul domniei sale, asta se întâmplă pentru că nici nu au auzit vreodată de ea).
Dacă intr-o organizatie neîncrederea în leadership este factorul ce afectează cel mai puternic performanța, oare cu o țară poate fi diferit, atunci când există o neîncredere generalizată în leadership-ul politic?
