“In politică totul este permis" a fost una din afirmațiile pe care le-am auzit foarte frecvent de-a lungul campaniei electorale recent încheiată. În diferite formulări, bineînțeles, dar ideea a apărut cu încăpățânare la multi dintre actorii politici întâlniți, indiferent de vârsta, vechimea, opțiunea în politică și pregătirea acestora sau de "liga" în care concurau (comună, oraș, municipiu). Era evident că pentru cea mai mare parte a acestora politica, așa cum o înțeleg ei, se limitează strict la procesul de câștigare a votului și, ca urmare, "corect" ar fi fost probabil să spună că pentru "a obține poziția vizată de pe buletinul de vot, totul este permis". Totul, de la păcatele minore ca promisiuni deșarte, minciună, negocieri ascunse cu "inamicul" și până la lucruri mai grave ca falsuri în declarații și documente electorale, acceptarea de finanțări dubioase și câte și mai câte.
La final, în mod paradoxal, învinșii au fost convinși că au pierdut pentru că nu au mințit suficient de mult sau de bine iar învingătorii și-au sărbătorit abilitatea în manipularea votantului. Prea puțini stau să se gândească serios la cum să-și țină angajamentele, doar pentru decontarea lor există marionetele politice gen Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dancilă, Orban, Catu & alt. Nici nu ar avea rost să piardă timpul cu ele pentru că "adevărații politicieni" trebuie să pregătească următoarele alegeri, indiferent când vin ele, căci scopul lor este eternizarea la putere. Puterea de dragul puterii, puterea pentru însemnele, privilegiile și aura ei dar și cât mai departe posibil de responsabilitățile pe care aceasta le presupune. Nu îmi place să fiu mințit, să fiu înșelat și manipulat, să fiu tratat ca un fraier de chiar cei ce pretind că se bat pentru drepturile mele. Și nici nu vreau să cred că nu avem ce face pentru a schimba situația actuală.
Am convingerea că nu așa trebuie sa arate politica. Politica trebuie să fie despre cei din jurul tau, nu despre tine, despre nevoile lor înaintea nevoilor tale, despre a da, nu despre a lua. Auzim des politicieni spunându-ne opiniile lor pe diverse teme de interes local sau național. Evident că acestea sunt importante dar numai atâta vreme cât nu sunt puse deasupra celor aparținând semenilor pe care au fost aleși sau desemnați să îi reprezinte. Nimeni, politicieni sau doar alegători, nu trebuie să uite ce ne spune Constitutia, și anume că "în exercitarea mandatului deputații și senatorii sunt in serviciul poporului". Iar asta nu înseamnă doar că poporul, ca "angajator", trebuie sa îi plătească salariul, indiferent ce face. El, politicianul, intrând în arenă, trebuie sa fie conștient că își asumă mai multe obligații decât drepturi, iar privilegiile conferite de poziție (de la autoturism de serviciu, cabinet, consilieri, pașaport diplomatic și până la imunitate) vin cu un preț și sunt conferite doar pentru a-i permite să muncească mai mult, nu mai puțin. Nu poți cunoaște ce așteaptă poporul de la tine, care îi sunt nevoile și aspirațiile doar de pe bancheta din spate a autoturismului de protocol. Am întâlnit prea multi "politicieni" care vorbesc despre iubirea lor de semeni dar se tem să iasă singuri in public, să se plimbe pe stradă sau într-un parc ori să meargă la cumpărături într-o piață.
Unii spun că sunt naiv când le împărtășesc aceste gânduri, argumentând că așa a fost dintotdeauna politica. Nu știu dacă este adevărat, iar dacă a fost așa, nu știu care au fost proporțiile lipsei de etică din politică în alte epoci raportat la timpurile noastre. Ce știu însă cu siguranță este că nu îmi place cum este acum iar simplul fapt că așa ar fi fost dintotdeauna nu face situația acceptabilă. Imi spunea recent un cunoscut, retras de ceva vreme din politică, după mulți ani de cariera parlamentară, că nu înțelege de ce am intrat in aceasta lume bolnavă, caracterizată în mare măsură de interese personale și lipsă de principii morale sănătoase, lume de care el a fugit și nu mai vrea să audă. I-am răspuns că stiam cum este, iar dacă am dovedit naivitate nu am făcut-o crezând că ar fi altfel ci poate pentru că îndrăznesc să cred că pot să ajut la schimbarea ei. Așa cum am mai afirmat, mă încăpățânez să nu îi cred pe cei care îmi spun că în politică nu este loc pentru măsură, bun simț, respect, responsabilitate și altruism. Iar asta pentru că sunt convins că politica este locul cel mai potrivit pentru toate acestea. Nimeni nu poate schimba singur situația actuală dar daca vom fi suficient de mulți cei care, având aceleași aspirații, vom îndrăzni să facem pasul către politică, nu putem da greș.
Să nu permitem ca politica să se transforme într-un joc cinic al cifrelor, in care au prioritate cei care pot aduna voturi, indiferent cum, în defavoarea celor care pot cu adevărat schimba in bine lumea în care trăim. Să ținem minte că atunci când votam nu ne alegem stăpânii ci pe cei ce vor, pot și știu cum să ne servească. Este nevoie de o schimbare în politică iar asta ii dezarmează pe mulți, dar cred că putem afla cât putem schimba la alții doar schimbându-ne noi mai întâi.